luni, 12 mai 2014

Despre dragoste si alti demoni...

Intotdeauna am stiut ca o viata fara dragoste e o viata irosita. Sigur, exista multe feluri de dragoste, dar aici ma voi referi strict la cea dintre un barbat si o femeie.
Intr-o viata de om se intampla, fara sa-ti propui, sa iubesti de mai multe ori, si cred ca e posibil sa iubesti cu aceeasi intensitate de fiecare data cand ti se intampla. Ceea ce nu voi intelege niciodata este cum se poate sa iubesti cu toata fiinta ta, pentru ca, mai tarziu un pic, sa-ti avortezi dragostea si sa-ti arunci partenerul ca pe un fruct stricat . Oare face si asta parte din dragoste, sau unii nu stiu sa iubeasca si cred ca dragostea e ceva ce nu e ?  Pentru ca eu cred ca dragostea adevarata nu se termina ca apa dintr-un recipient, asa, pur si simplu. Ea e pentru totdeauna, ori nu e. Sa va fereasca hazardul sa ajungeti sa iubiti pe cineva care crede ca va iubeste cu atata putere incat va face sa credeti ca e aievea. Aievea pana la marele deznodamant, cand isi deschide ochii si se programeaza la un avort sufletesc similar cu Catharsis-ul. Ce dezgustator, nu-i asa  ?

Un comentariu:

  1. Bai, Lul, s-a dus universul pe stromeleag daca tu, marele independent al societatii capitaliste, incepi sa dezvolti preocupari in zona de analiza a iubirii, relatiilor si alte animale dubioase. :) Pula mea, tu chiar nu-ti dai seama ca toata vorbaria asta in jurul iubirii e, de fapt, un mare fake. Dragostea e o mare tarasenie in care tot ce conteaza sunt actiunile si mai putin vorbele. Pula mea doi, acu' descoperi ca dragostea se poate termina? Da mai, nu e o fantana nesecata de magma sentimentala din care sa sugi (sau sa dai) toata viata. Da, relatiile se fut, asemenea priteniilor si toyote-lor, oriscat de bine merg si arata la inceput. Pula mea trei, cred ca ai nevoie de o vacanta budhista, parerea mea.

    RăspundețiȘtergere