vineri, 30 mai 2014

Pe fundul unei fantani

 Timpul devine ridicol si alternanta zi-noapte minte. Timpul, de fapt, nu retine decat ca l-ai cautat... Daca l-ai gasit, daca te-ai intersectat cu el, nimic nu e relevant. Si, si daca l-ai fi  gasit, cat crezi ca ai fi putut sa-l pastrezi ? Timpul nu e al tau, e o iluzie. Tu ai doar clipa. Pe fundul fantanii. Sau in lume.


luni, 19 mai 2014

Ciclotimie














Fericirea nu este si nu va fi niciodata nici acceptare, nici serenitate, nici iluminare. Este o continua ciclotimie de nefericire cu scurte momente in care stii cu siguranta ca esti fericit. Spunea cineva ca, retrospectiv, momentele fericite sunt acelea in care nu iti pui problema daca sau nu esti fericit. As tinde sa contrazic asta: esti viu cand simti ca traiesti, nu cand stii ca n-ai murit inca. Nu vreau iluminare. Nu vreau acceptare. Vreau ce-i al meu  !

vineri, 16 mai 2014

Ce interesant e sa observi ca oameni cu care credeai ca esti, aparent, OK, te ocolesc pe ascuns si iti dau "hidden" pe FB si nu mai ies in oras pe unde ar putea sa te intalneasca, de parca ai fi otrava pura in venele lor.
Ma simt chiar flatat, desi am o vaga urma de regret ca actiunile mele ca individ egoist asupra unor oameni mai prosti au consecinte atat de lungi in timp.
Sentimente si Resentimente... nimic mai uman... si mai prostesc.

luni, 12 mai 2014

Despre dragoste si alti demoni...

Intotdeauna am stiut ca o viata fara dragoste e o viata irosita. Sigur, exista multe feluri de dragoste, dar aici ma voi referi strict la cea dintre un barbat si o femeie.
Intr-o viata de om se intampla, fara sa-ti propui, sa iubesti de mai multe ori, si cred ca e posibil sa iubesti cu aceeasi intensitate de fiecare data cand ti se intampla. Ceea ce nu voi intelege niciodata este cum se poate sa iubesti cu toata fiinta ta, pentru ca, mai tarziu un pic, sa-ti avortezi dragostea si sa-ti arunci partenerul ca pe un fruct stricat . Oare face si asta parte din dragoste, sau unii nu stiu sa iubeasca si cred ca dragostea e ceva ce nu e ?  Pentru ca eu cred ca dragostea adevarata nu se termina ca apa dintr-un recipient, asa, pur si simplu. Ea e pentru totdeauna, ori nu e. Sa va fereasca hazardul sa ajungeti sa iubiti pe cineva care crede ca va iubeste cu atata putere incat va face sa credeti ca e aievea. Aievea pana la marele deznodamant, cand isi deschide ochii si se programeaza la un avort sufletesc similar cu Catharsis-ul. Ce dezgustator, nu-i asa  ?

sâmbătă, 26 aprilie 2014

"compresie" la sistem

In mizeria asta de realitate devine relativ si ce nu e relativ. Totul se aplatizeaza si devine din nepermis, permis, si, din imposibil, tangibil.
Oamenii sunt ca un sunet transcris pe osciloscop si actiunile lor arata asta zilnic, ora de ora, minut cu minut, secunda cu secunda, viata cu viata. Isi lasa amprenta pe tine si tu iti lasi amprenta pe ei si asa arata o lume intreaga, mai bine cateodata, mai rau cateodata, in functie de fluctuatiile valorilor individuale sau colective. Tu omori o musca intre geam si perdea, in Somalia mai crapa un regiment de desculti, si zilnic, lumea se schimba. Si daca se schimba, de ce naiba ramane la fel ?
Buna intrebare. Ne mintim in fiece clipa ca cutare sau cutare face vreo diferenta, cand, de fapt, la sfarsit de Univers, nu va mai conta vreodata ce a fost sau n-a fost, iar Raiul si Iadul vor fi fost si ele inghitite de ceva mai mare. De marele cacat.  Si atunci ce conteaza cu adevarat ?
Conteaza cu adevarat ceva ?  Mai conteaza cu adevarat ceva cand Universul si dumnezeii se vor duce pe pula ?
O statistica ingrijoratoare arata ca peste 85% din gandurile noastre sunt dialoguri in oglinda. Oare asta sa fie singurul lucru care sa conteze ? Clipa aceea transienta in care, pe fuga, realizezi ca existi, dupa care mai realizezi odata acelasi lucru,  dar altfel ca prima data, mai batran cu cateva sutimi de secunda...
Cateva guri spuneau ca conteaza pacea, altele ca iubirea, altele ca conteaza sa faci bine...
De ce naiba sa mai conteze ceva cand totul piere in secunda urmatoare dupa ce clipesti dezgustat citind asta...   ?

duminică, 23 iunie 2013

The Attack of the Cherry Lambic

Asa ceva nu am mai gustat de mult. Este un deliciu servit la rece cu snobism de mine si de cunoscatori deopotriva. Cine ar fi crezut ca un moft de duminica care include cirese poate fi deghizat sub forma unei belgiene ? Cine stie cunoaste, si cine cunoaste se bucura. Lumea e plina de contradictii si oximoroane, asta stiu si aia de se scarpina in cur ca au prurit nocturn, dar sa gasesti o belgiana extrem de serioasa si sa si aiba iz de cirese, apai... asta nu e o chestie asa la indemana oricui., pretul e probihitiv si se gaseste destul de greu, nu e prima varianta de optiune la alegere. SHOCK-ul la prima inghititura este pe masura. E buna de te caci pe tine, si cand spun asta, ma dresesz berarior care stiu sa guste o belgiana.  Servus !

miercuri, 17 aprilie 2013

Romanii e mandri si e "deschisi"...


















Doi pasi mai la stanga...













Sunt tot felul de mandrii pe lumea asta, si fiecare e liber sa se exprime, se pare. Nationalistii si homosexualii sau homofobii aliniati pe acelasi colt de strada. Asta DA! multi-culti-futi. Dragoste si toleranta pentru toata lumea; "PEACE"  !