vineri, 29 octombrie 2010

Invitatie la BOICOT !

"TARIA SANGELI CREDE IN EXISTENTA ENERGIEI UNIVERSALE ATOTCREATOARE,ENERGIE POZITIVA.TARIA SANGELUI STAPANESTE MAI MULTE METODE NECESARE PENTRU A INTRA IN REZONANTA CU ACEASTA ENTITATE ENERGETICA"



Doresc pe aceasta cale sa fac public faptul ca aceasta pseudo-organizatie (stiu cu siguranta ca are cel putin un membru) promoveaza atitudini bigote de factura national-socialista, incluzand in asta tot discursul impotriva ungurilor, evreilor, homosexualilor, non-romanilor si non-drept-credinciosilor in acea energie universala "atotcreatoare". Personal, cred ca libertatea de limbaj si libertatea de expresie se preteaza doar in cazul persoanelor cu un grad de discernamant macar viciat, dar nu inexistent, ca al subiectului acestui post.
Beware, deci, exista inca un nebun de parte neportivita a gardului. (google him daca nu ma credeti)

marți, 5 octombrie 2010

O scuza buna si de bun simt...

What is Sexsomnia?

"Sexsomnia, also called sex sleep, was first identified in 1996 and is a classified sleep disorder characterized as a non-rapid-eye-movement (N-REM) parasomnia. (A parasomnia is a disorder characterized by partial arousals during sleep or during transitions between wake and sleep.)

People who experience sexsomnia engage in sex while sleeping, though they have no memory of their actions once they wake up. The intensity of this sleep sex varies, with some sexsomnia victims merely moaning and groping, and others engaging in sexual activity either with themselves or with another person in the bed. On the extreme end of the scale are those who become violent and dangerous while performing sexual acts.

Specific causes of the disorder are unknown, but some scientists believe that there is a genetic component involved with sexsomnia. Research also suggests that sleep sex is caused by a genuine sleep disorder combined with other emotional problems.

Who Suffers from Sexsomnia?

Researchers believe that sexsomnia affects between one-tenth to one percent of the population, although this estimate might not be accurate, since so many people are too ashamed to seek help. At the present time, it is believed that mostly adult men suffer from the disorder. (Two-thirds of reported cases are males.)"

luni, 4 octombrie 2010

Conf. HGU 54/2010, ANAF SUGE PULA !

Astazi am avut parte de una din acele zile kafkiene care te fac sa-ti pierzi pe veci disponibilitatea de a mai avea de-a face vreodata cu vreo institutie publica din aceasta minunata tara.
Pe scurt:  pentru a desfasura o anumita activitate, esti nevoit sa te constitui intr-un SRL. Pentru a inmatricula un SRL la Registrul Comertului, conform HGU 54/2010, ai nevoie de o adeverinta si un certificat de la "finante" pe care le obtii daca vii de manuta cu proprietarul spatiului pe care ilinchiriezi, impreuna cu un dosar in care trebuie sa ai: contractele in trei exemplare in original, declaratie de venit tip 220 in doua exemplare, extras CF in original nu mai vechi de 30 de zile, CUI in original, copie dupa buletine proprietar si administrator societate. Conform instructiunilor primite de la jurista care ne face SRL-ul, iau vineri proprietarul de manuta si mergem sa ne batem cu morile de vant. Dupa cateva clipe de belit ochii cautand deznadajduiti dupa indicii, ne asezam la coada la ghiseul "Informatii". Avem noroc: dupa doar 10 minute ni se spune sa mergem la M15 sa inregistram contractul si declaratia de venit a proprietarului. Avem nevoie de dosar "plic" si timbru fiscal de 2 lei. Cumpar un dosar de la cascarabeta din holul institutiei iar de timbru... de timbru nu mai intreb. Pe peretele de plexiglas e lipit un A4 pe care scrie mare "NU MAI AVEM TIMBRE". Ok, zic, hai totusi sa luam un "numar" si sa vedem ce ne mai lipseste, ca ceva tot trebuie sa lipseasca. Timpul trece destul de repejor. Dupa vreo 15 minute ajungem la rand si ii inmanez dosarul unui indivit de vreo 55 de ani cu parul uns si alb, camasa cu guler si "unghie" la degetu' mic, intreband ingrijorat cum as putea sa aduc CUI daca actul solicitat e TOCMAI sa obtin CUI, iar individul, dupa cateva clipe de gandire, imi spune cu tonul de parca mi-ar face o mare concesie ca e bun si "rezervare de nume". Buun. Cefeu' in original nu am, e buna si copia ? E buna, e buna, zice ingaduitor functionarul. Mai trebe ceva ? Nu, e totu' bine, aduceti luni un timbru si e tot ok.
Ma indrept de spate din pozitia garbovita a celui care vorbeste respectuos cu functionarul de la ghiseu si ii dau vestea si proprietarului, care astepta cu buletinele lui si ale nevesti-sii gata sa sara la nevoie. E bine, domnu' G, e ok cu ce avem, numai sa completati dumneavoastra 220-u' si aduc eu si timbru pe luni.
Vine luni. Tragem un numar, stam vreo 10 minute si ajungem la rand la M15. Inima imi tresalta de bucurie cand vad cum functionarul incepe sa parafeze hartiile si sa treaca numere de intrare. Mai scrie ceva, apoi imi inmaneaza doua hartii parafate cu timbru, cu tot tot. Intreb: pentru inmatriculare "firma" la Registru Comertului mai imi trebe ceva ? Nuu, nu, sunt suficiente astea doua. Mare bucurie pe mine ca am scapat asa ieftin, si ma gandesc, nici nu aveam nevoie sa-l mai car si pe proprietar, dar acum, asta e, bine ca am scapat. Ne despartim, sun jurista, da, da, intr-un sfert de ora e bine, sigur... Trec pe la ea, ii arat hartiile, asta suna o prietena de la Registru, frate, nu e bine ! Nu astea iti trebuie, HGU 54/2010 zice clar: ADEVERINTA si CERTIFICAT. Ok. e doar 1, mai am timp sa ma duc inapoi la finante sa vad de unde fac rost de adeverinta si certificat. Zis si facut. Ajung inapoi si mi se face rau cand vad coada la ghiseul "informatii", impulamia singurul dealtfel. Stau cam patruzeci de minute si ajung la omuletul rotofei si rosu in obraji cu carare impecabil pieptanata pe dreapta in parul extrem de unsuros. Ii spun povestea intinzandu-i hartiile primite mai devreme de la M15 si ma scurg cand imi intinde un formular si imi spune:  da, da, uite acolo in fata sus, la M15 !
Ce pula mia ?? Astia sunt chiar cretini, ma gandesc eu in tacere, si incep sa ma tarasc agale, dezorientat, pe scari, uitandu-ma pe la diverse ghisee in speranta de a gasi pe cineva sa ma lumineze impulamia si pe mine.
Nimic. Nimic ce m-ar putea face sa ma duc sa mai intreb si pe altcineva. Sufletul parca imi revine un pic cand vad ca la M15 e alta figura decat cretinul de mai devreme care m-a asigurat ca am tot ce-mi trebe pentru registru. Era libidinosul de vineri. Ii intind hartiile eliberate de colegul lui mai devreme si ii spun explicit de HGU 54 si de Adeverinta si Certificat. Mai bine informat decat colegul de mai devreme, ma trimite mai in spate la "doamna aceea cu parul mai lung". Usor de nimerit doamna pentru ca trendul e ca toate pizdele de la finante sa fie tunse scurt, cu parul bigudiuri si  vopsite mov. Ajung la tanti, astept vreo 5 minute sa termine de vorbit la telefon si ii spun nesigur povestea de pana acum De data asta am noroc. Doamna imi explica concret ce trebuie sa scriu pe formularul de solicitare, imi face lista cu hartiile necesare si imi spune sa ma duc sa le depun la registratura si in termen de cinci zile lucratoare am ce-mi trebuie. Damn! Cinci ZILE impulamia !Si imi lipseste o copie dupa CUI (domnii sunt de treaba, daca n-ai cui, e bun si doar numele retinut la registru) copie dupa buletin si copie dupa cefeu. Pula mea, sun la jurista, noroc ca mai era la birou, fug la ea, imi face copiile necesare, alerg inapoi la finante (tura a treia pe azi) si ma duc cu dosarul le registratura. Pula mia ! "Vin imediat, sunt plecat cu dosarele" scrie in geam la registratura. Incep sa fierb, dar gandul ca acum am "tot" ma linisteste un pic. Vorba ceea: mult a fost, putin mai este. Apar vreo doua doamne, care se intreaba "Unde-i Costica ?", "Ah, cred ca e cu dosarele, da' vine el imediat, uite-l !"  Ii inmanez omului dosarul si vad ca se ridica si se duce la "informatii". "La colegu', la informatii se depun astea" imi zice si imi arata ghiseul rotofeiului cu parul cleios care ma trimisese la M15 acum doua ore. Gandul ca scap in sfarsit de toata umblatura m-a facut sa nu ma reped  la el prin geam si sa-l strang de gat. Coada era foarte mica si, in cinci minute, aveam in mana biletul salvator:  vineri la M10 pt ridicarea actelor pt registru !

miercuri, 29 septembrie 2010

Si femeile isi fac laba...

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

vineri, 17 septembrie 2010

Poponelu demitizat !

Astazi este o zi mare pentru mine. Nu pentru ca am aniversat 32 de viata si am constientizat ca sunt un decrepit de adult fara imaginatie, nu pentru ca e vineri si am uitat sa ud plantele parintilor timp de o saptamana si azi se intorc si probabil ca jumate din ele sunt moarte, ci pentru ca azi am luat o decizie foarte importanta pentru mine si pentru toti cei care mi-au suportat sau mi-au cantat Poponelul in struna:  am hotarat sa va spun ce inseamna sa joci Poponelu.
Deci:  jocul "De-a Poponelu" poate sa insemne ORICE vrei tu sa insemne. Daca, spre exemplu, stai in bucatarie si cureti cartofi, si vin eu si te intreb "ce faci ?" si tu imi raspunzi "joc poponelu...", este un raspuns perfect valid. Asta pentru ca joaca De-a Poponelu este de fapt o stare de spirit. Sunteti si suntem cu totii niste jucatori nativi De-a Poponelu si nimic nu ne-a stat vreodata si nu ne va sta vreodata in cale sa jucam Poponelu cat vrem si cat poftim.
Traiasca Poponelu !

joi, 9 septembrie 2010

Horror culinar sau fel nou ?

Vasile si Raveica traiau o viata linistita si bucolica intr-un satuc de la marginea judetului Suceava. Erau casatoriti de aproape douazeci de ani si trecerea timpului parea sa nu-si fi lasat adanc urmele in existenta lor. Se iubeau ca-n prima zi. Raveica statea si grijea de casa, Vasile lucra pe tractor la cooperativa cand era de arat si, in restul timpului, construia sobe si mai repara cate una - alta prin căşile consatenilor. Pe Raveica n-o prea batea, din cand in cand doar, cand o mai prindea ca venea acasa beata dupa cateva portii bune de şuli-buli (amestec de bautura spirtoasa cu aroma de vodca si sirop de capsuni, de obicei servit din shot-uri),  ii mai aplica cate o corectie la ureche cu pomba de la bicicleta, si, pana si vecina de vizavi poate confirma: in ultimii zece ani, doar de doua ori a venit la ea plangand si cu sangele siroindu-i din urechi.
Intamplarea ce urmeaza s-o povestesc nu-si are cu adevarat radacinile in realitate. Dar asta e un "debate" foarte vechi. O amica de a mea spunea de curand ca, noi suntem cei care traim intr-un turn de fildes, noi nu traim in realitate. Vasile si Raveica sunt! acea  realitate. O fi, n-o fi, nu stiu, cert e ca intr-una din zile, Vasile a comandat sarmale. "Nevasta, io amu' ma duc la munca, si, cand m-oi intoarece sara acasa, mie sa-mi faci sa manc sarmale !"  Zis si facut. Raveica nu ar avea curajul in veci sa nesocoteasca asemenea dorinte. Stiti si voi cum pot fi sotii la sat, is mai rai ca o femeie gravida, si, daca ar fi fost nevoie, Raveica s-ar fi dus prin vecini sa ia cu imprumut cate o foaie de varza, cate ce-o fi, numai sa faca sa iasa sarmalele...  N-a fost nevoie. A facut o mandrete de sarmale, mici mci, cum se fac in bucovina, si gustoase foc.
Vasile nu-si mai aminteste mare lucru din acea seara. Poate mai bine asa. Cert e ca fusese zi de chenzina, si, uite asa, iata-i pe Vasile impreuna cu Dumitru Apetrei si cu Mazăre intoxicandu-se la birtu' satului cu cateva litre de bautura spirtoasa cu aroma de vodca. Iesisera mai tarziu de la lucru, si, excitati de bancnotele care le fosneau proaspat in buzunar, s-au gandit sa bea si ei un paharel, "ca doar oameni suntem" si, uite asa, Vasile, cu gandul la sarmale, s-a facut muci in mod organizat. Nu statea departe de birt, dar la ora respectiva si in halul acela, i-a luat cam doua ore sa parcurga cei trei patru sute de metri pana acasa. Foamea era teribila, si,  mai degraba, gandul la sarmale l-a adus acasa ca, altfel, ar fi innoptat in vreun sant la marginea drumului.
A ajuns Vasile acasa. De aici nu putem reface filmul decat presupunand ce era "firesc" sa se intample. Raveica i-a facut sarmale si i le-a incalzit inainte sa se culce pentru a doua oara. Nu era prima oara ca Vasile venea tarziu acasa si ea ii lasa ceva de mancare si se culca. Era mai bine sa previna o cearta, chiar daca nu ea era cea beata, chestia cu pompa de bicicleta era valabila si in cazul asta... Sarmalele le-a incalzit in oala in care le facuse si, ca sa ramana cat de cat calde, a asezat un vailing peste oala. Era destul de etans si caldura s-a pastrat destul de bine, desi Vasile mai avea sa intarzie. Ceasul rau a facut sa aiba o mâţă care umbla de-a fatatul de vreo doua zile si, naiba stie cum, a ajuns biata animala in bucatarie sa-si caute un loc unde sa fete. In orice caz, era de preferat un loc caldut unde sa-si screama progeniturile si, cum nu se putea mai bine, vailingul de de-asupra oalei cu sarmale, era mai mult decat potrivit. Vasile nu a inteles nici in ziua de azi exact ce s-a intamplat, si, dupa spusele Raveicai, stim doar ca l-a gasit pe la cinci ale diminetii zacand pe podeaua din bucatarie cu faţa plină de sânge si resturi neidentificabile. Vecina lu' vara-mea care l-a vizitat o data la sanatoriu, la Socola, zicea ca Vasile nu vorbea prea mult, doar asa, din cand in cand, i se lumina privirea si incepea sa bata din palme, strigand "sarmale, sarmale, miauuu, miauuu !".  Au trecut zece ani de atunci. Nu mai stiu nimic de Vasile, sa speram ca e bine...

miercuri, 8 septembrie 2010

Icoana facatoare de minuni de la manastirea Hadâmbu loveste din nou !

Moldovenii s-au adunat ieri noapte cu mic cu mare sa vegheze la icoana facatoare de minuni din manastirea cu sugestivul nume. Adunati de la sute de kilometri distanta, oamenii au stat peste noapte in frig si au asteptat cele peste zece mii de sarmale si patru sute de litri de ciorba care au fost servite in curtea manastirii. Infrigurati, obositi si flamanzi, bunii crestini au reusit sa fie tinuti in frau cu ajutorul jandarmeriei care a facut un cordon intre poftitele bucate si gloata hamesita de femei cu batic si zeloti moldoveni.

No comment.



http://www.manastireahadambu.ro/content/view/14/29/