"Noi nu te lasam neterminat"...

...era o frantura dintr-un anunt intr-o revista de mica publicitate. Suna grotesc, dar pentru cine a citit cu ochii mei, suna altfel. Genialitatea lui Boll nu m-a lasat neterminat. Oricat de patetic ar suna, la 30 de minute dupa ce am inchis cartea inca am un nod in gat si mi se tot umezesc ochii. E una din cele mai profunde si mai directe si mai umane carti scrise vreodata. Din pacate pentru mine, nu citesc in germana, astfel ca traducerea lui Petru Forna pare-se ca si-a facut treaba "with flying colours". Am ras in hohote de resentimentele atat de crude si atat de firesti ce ma duceau amuzat cu gandul la Saul Bellow sau la H Miller pentru a incheia cu un nod in gat bine meritat. O carte completa. Fresca societatii west-germane de la mijlocul anilor 60 este "vie" precum "vie" este si ipocrizia catolica care murdareste tot ce-i sta in calea "binelui suprem".  Inutilitatea razboiului, moartea unei surori, falsa auto-culpabilizare a ex-nazistilor acum crestin-democrati isi gasesc randuri esentiale in revolta unui tanar clovn "ratat" si "alcoolic" si monogam, distrus sufleteste la pierderea iremediabila a iubitei in favoarea unui zelot. Metaforele lui Boll sunt constructii ample din sfera ideilor si curg cu naturalete. E o carte pe care daca o iei in mana nu o mai lasi. Scena finala a machiajului este o metafora kafkiana de-a dreptul geniala. Toata cartea este geniala. Cumparati doua bucati, una o cititi si o dati mai departe, una o tineti.
Motto-ul este:  "Aflat voi fi de cei ce nu ma cautau, vedea-ma-vor cei ce nu intrebau de mine" - o alta metafora pe care o veti deslusi in carte. Fucking awesome ! Un Nobel luat pe foarte foarte pe bune !