vineri, 18 martie 2011

Dumnezau, coasta, femeia si termenul de garantie...

Dumnezau si-a batut joc de noi. La modul abject. Probabil indatorat la vreun joc de carti cu alti dumnezai nasoi si sictiriti, l-a prostit pe Adam sa-i puna de-o coasta ce probabil ca jumatate de coasta datora mnezau asta la carti vreunui alt mnezau din alt univers. Zis si facut:   scos una bucata coasta din bietul labagiu, jumate dat la vreun alt dumnezau si achitat datoria, jumate luat la framantat cu noroi si cacat si Hop! apare si Eva. Plm. Consecinta e simpla. Termenul de valabilitate e scurt. Ca la un zwickl: bun, bun, da' il bei repede ca se strica. Asa si cu pizdele. Bun, bun, da' repede ca se strica.
Un sfat: dragi prieteni, grija mare: futeti-le si dati-va cu ele cat va dati, numa' mare grija, la 30 se tampesc toate. Se strica. Se gata termenul de valabilitate. Ies din garantie...

ERATA din 29.11.2011

Ideea mai precisa era ca intr-adevar, daca nu sunt consumate, ele se strica. Prin a fi consumate inseamna a fi consumate sau a fi deja divortate. Alea deja divortate - nu mai are ce se strica la ele, s-au pasteurizat si asa raman, sau, mai vorbin in vreo 10 ani. Alea neconsumate au nevoie de ceea ce s-ar numi "closure". Scuzati-mi englezismul, dar limba romana nu are un termen atat de sugestiv. Cine intelege, intelege oricum...
Pofta Buna   !