miercuri, 25 aprilie 2012

Julian Barnes la o treime...

Am asteptat trei saptaman dupa ea. In acest moment am citit cam o treime. Felul in care griurile in spatiul memoriei schimba nuante imi aduce aminte de Slaughterhouse 5 a lui KV. "Philosophically self-evident". "And so it goes".





Brilliant !

Dupa inca o tura de citit imi miroase a "The Invention of Solitude". Misto de tot :-)

vineri, 20 aprilie 2012

O, tu, serenă prostie...

O sa ajungem in curand itr-o lume in care prostia in stare cristalizata si atitudini de gen "holier than thou" or sa fie in mod oficial subventionate. Asta pentru ca in acest moment sunt doar tacit subventionate.
Ce oameni, dom'le, ce oameni... Nu mai poti sa-i spui la o proasta sa-ti suga pula (la figurat, evident, im mod vadit explicit ca DOAR la figurat) ca te trezesti de-logat de pe FB, cu "contentul" raportat si cu frustrarea pornita la maxim. Cred cu toata sinceritatea ca legea impotriva vrajitoarelor care iau 250 de mii de euro de la individe ca oana zavoranu si cenzura pe FB sunt niste atitudini care favorizeaza prostia. Nu ca cineva nu ar trebui sa fie asa, ca doar n-om fi cu totii "mensa", but still...
PS. Sugi pula, alexandro, si cu curul, si cu gura, si la propriu, si la figurat, si iti doresc sa ramai gravida si sa faci 6 (şase) copii, si toţi 6 sa fie minunati si frumosi si,  insumat toti 6, cat mine de destepti !
Fuck you !

miercuri, 4 aprilie 2012

Pentru cei interesati

Superficialitatea cu care natura m-a inzestrat e depasita doar de inconsistenta celor care isi interiorizeaza judecati de valoare vizavi de persoana mea bazate pe ceea ce spun eu, si nu pe ceea ce cred eu concret despre ceva, sau cineva, sau lume si viata. Scriu acestea pentru ca, in final, imi pasa poate mai mult de oameni decat mi-ar placea sa o recunosc si pentru ca pacatul, original sau originar, are tendinta sa pateze mediile si prin simpatie, nu doar prin contact direct. Tov Iliescu ar fi mandru de aceste "meandre ale concretului" cu care ma exprim azi. Plm. Daca porti pizda, nu inseamna neaparat ca si esti o pizda, foarte valabil si pt puli si pule...
Oamenii se (te) iau prea in serios cand nu ar trebui si nu o fac cand ar trebui.
 Tipic :-)))

luni, 2 aprilie 2012

"Noi nu te lasam neterminat"...

...era o frantura dintr-un anunt intr-o revista de mica publicitate. Suna grotesc, dar pentru cine a citit cu ochii mei, suna altfel. Genialitatea lui Boll nu m-a lasat neterminat. Oricat de patetic ar suna, la 30 de minute dupa ce am inchis cartea inca am un nod in gat si mi se tot umezesc ochii. E una din cele mai profunde si mai directe si mai umane carti scrise vreodata. Din pacate pentru mine, nu citesc in germana, astfel ca traducerea lui Petru Forna pare-se ca si-a facut treaba "with flying colours". Am ras in hohote de resentimentele atat de crude si atat de firesti ce ma duceau amuzat cu gandul la Saul Bellow sau la H Miller pentru a incheia cu un nod in gat bine meritat. O carte completa. Fresca societatii west-germane de la mijlocul anilor 60 este "vie" precum "vie" este si ipocrizia catolica care murdareste tot ce-i sta in calea "binelui suprem".  Inutilitatea razboiului, moartea unei surori, falsa auto-culpabilizare a ex-nazistilor acum crestin-democrati isi gasesc randuri esentiale in revolta unui tanar clovn "ratat" si "alcoolic" si monogam, distrus sufleteste la pierderea iremediabila a iubitei in favoarea unui zelot. Metaforele lui Boll sunt constructii ample din sfera ideilor si curg cu naturalete. E o carte pe care daca o iei in mana nu o mai lasi. Scena finala a machiajului este o metafora kafkiana de-a dreptul geniala. Toata cartea este geniala. Cumparati doua bucati, una o cititi si o dati mai departe, una o tineti.
Motto-ul este:  "Aflat voi fi de cei ce nu ma cautau, vedea-ma-vor cei ce nu intrebau de mine" - o alta metafora pe care o veti deslusi in carte. Fucking awesome ! Un Nobel luat pe foarte foarte pe bune !

Povestea (Pulei) unei inimi. Pentru femei "single", by Diana Florina Cosmin

Iata cum in tara in care fiica manelista a presedintelui poate fi europarlamentar cresc tot felul de destepte cu nostalgii de bucuresti interbelic si dau sfaturi la viitoare expirate cu privire la "inima" si povestea ei prin viata. Povestea Pulei, daca vreti. Asa cum toate minciunile cu miros de adevar sunt si vor fi pe veci cel mai periculos lucru pentru bunul simt al novicilor, in povestea noastra (a Pulei), insiduos se insinueaza aceasta mica diva care la cei frumosi si in curand expirati 28 anisori, "ne" da lectii de viata. Despre inima, zice ea. Despre Pula, zic eu, hodoronc-tronc cu marlania cu care v-ati obisnuit. Pentru ca impostura da bine cu Pula. Cu pula mea, vreau sa zic. Nu ne prostesti, Diana-Florina. Nu e suficient sa-ti doresti sa fi fost o "zana" a bucurestiului interbelic ca sa-ti permiti (cu acel parfum de legitimitate) sa dai lectii de viata acelor viitoare nefericite expirate care isi pun sperantele in tine. E de rahat, si in sinea ta stii asta, pentru ca din paginile tale razbatea un minim miros de decenta. Corporatismul si coaching-ul sunt incompatibile, nu ai calitatea sa publici ce ai scris, pentru ca proastele te vor lua in serios. Nu-si permite sa dea "lectii de viata" unu' Ca Yalom, si te-ai trezit tu cu cas la gurita sa predici povestea pulei. Serios. Ramai la Cosmo.
E laudabila povestea ta cu urechile de iepuras si cu dezinvoltura, dar mai departe de atat, ce ti-ai propus ? Ca sa-mi citez un prieten mai carcotas decat mine, "care e miza ta in viata" ? Sa le rezolvi pe toate in stil bucurestenesc ?
Get an Effing life e sfatul meu. Live a little. Lasa-te postita de o turma de motoristi beti si o sa vezi cum capeti legitimitate sa dai lectii de viata.
Toate cele bune !