Pe fundul unei fantani

 Timpul devine ridicol si alternanta zi-noapte minte. Timpul, de fapt, nu retine decat ca l-ai cautat... Daca l-ai gasit, daca te-ai intersectat cu el, nimic nu e relevant. Si, si daca l-ai fi  gasit, cat crezi ca ai fi putut sa-l pastrezi ? Timpul nu e al tau, e o iluzie. Tu ai doar clipa. Pe fundul fantanii. Sau in lume.

Ciclotimie

Fericirea nu este si nu va fi niciodata nici acceptare, nici serenitate, nici iluminare. Este o continua ciclotimie de nefericire cu scurte momente in care stii cu siguranta ca esti fericit. Spunea cineva ca, retrospectiv, momentele fericite sunt acelea in care nu iti pui problema daca sau nu esti fericit. As tinde sa contrazic asta: esti viu cand simti ca traiesti, nu cand stii ca n-ai murit inca. Nu vreau iluminare. Nu vreau acceptare. Vreau ce-i al meu  !

Ce interesant e sa observi ca oameni cu care credeai ca esti, aparent, OK, te ocolesc pe ascuns si iti dau "hidden" pe FB si nu mai ies in oras pe unde ar putea sa te intalneasca, de parca ai fi otrava pura in venele lor.
Ma simt chiar flatat, desi am o vaga urma de regret ca actiunile mele ca individ egoist asupra unor oameni mai prosti au consecinte atat de lungi in timp.
Sentimente si Resentimente... nimic mai uman... si mai prostesc.

Despre dragoste si alti demoni...

Intotdeauna am stiut ca o viata fara dragoste e o viata irosita. Sigur, exista multe feluri de dragoste, dar aici ma voi referi strict la cea dintre un barbat si o femeie.
Intr-o viata de om se intampla, fara sa-ti propui, sa iubesti de mai multe ori, si cred ca e posibil sa iubesti cu aceeasi intensitate de fiecare data cand ti se intampla. Ceea ce nu voi intelege niciodata este cum se poate sa iubesti cu toata fiinta ta, pentru ca, mai tarziu un pic, sa-ti avortezi dragostea si sa-ti arunci partenerul ca pe un fruct stricat . Oare face si asta parte din dragoste, sau unii nu stiu sa iubeasca si cred ca dragostea e ceva ce nu e ?  Pentru ca eu cred ca dragostea adevarata nu se termina ca apa dintr-un recipient, asa, pur si simplu. Ea e pentru totdeauna, ori nu e. Sa va fereasca hazardul sa ajungeti sa iubiti pe cineva care crede ca va iubeste cu atata putere incat va face sa credeti ca e aievea. Aievea pana la marele deznodamant, cand isi deschide ochii si se programeaza la un avort sufletesc similar cu Catharsis-ul. Ce dezgustator, nu-i asa  ?