sâmbătă, 26 aprilie 2014

"compresie" la sistem

In mizeria asta de realitate devine relativ si ce nu e relativ. Totul se aplatizeaza si devine din nepermis, permis, si, din imposibil, tangibil.
Oamenii sunt ca un sunet transcris pe osciloscop si actiunile lor arata asta zilnic, ora de ora, minut cu minut, secunda cu secunda, viata cu viata. Isi lasa amprenta pe tine si tu iti lasi amprenta pe ei si asa arata o lume intreaga, mai bine cateodata, mai rau cateodata, in functie de fluctuatiile valorilor individuale sau colective. Tu omori o musca intre geam si perdea, in Somalia mai crapa un regiment de desculti, si zilnic, lumea se schimba. Si daca se schimba, de ce naiba ramane la fel ?
Buna intrebare. Ne mintim in fiece clipa ca cutare sau cutare face vreo diferenta, cand, de fapt, la sfarsit de Univers, nu va mai conta vreodata ce a fost sau n-a fost, iar Raiul si Iadul vor fi fost si ele inghitite de ceva mai mare. De marele cacat.  Si atunci ce conteaza cu adevarat ?
Conteaza cu adevarat ceva ?  Mai conteaza cu adevarat ceva cand Universul si dumnezeii se vor duce pe pula ?
O statistica ingrijoratoare arata ca peste 85% din gandurile noastre sunt dialoguri in oglinda. Oare asta sa fie singurul lucru care sa conteze ? Clipa aceea transienta in care, pe fuga, realizezi ca existi, dupa care mai realizezi odata acelasi lucru,  dar altfel ca prima data, mai batran cu cateva sutimi de secunda...
Cateva guri spuneau ca conteaza pacea, altele ca iubirea, altele ca conteaza sa faci bine...
De ce naiba sa mai conteze ceva cand totul piere in secunda urmatoare dupa ce clipesti dezgustat citind asta...   ?