Keeping it real. Keep walking.

Stau cu un sentiment de regret si amara intelegere faţă de cei pe care, fara sa fi vrut, m-am trezit că i-am luat drept geamandura. Îngeri căzuti, sfinti si cerşetori, diavoli in mizerie, pizdocani sau chelboşi care au avut umor candva. Pentru că umorul negru din natura care ne inconjoara e invariabil prezent, nu ne alegem referinţele de genul acesta dintre cei răsăriţi şi iluminaţi. Le alegem dintre cei decăzuţi, pentru că este, in final, un act pe jumatate terapeutic, pe jumatate reflex culinar. Omul, fiară civilizată la propriu, cu veceu şi instalaţii HI-FI, este cel mai desavârşit carnibal. Antilopa şchioapă devine geamandură.


Aduc in felul acesta, cu multă reverenţă, mulţumiri celor care mi-au aratat cât de jos poţi sa ajungi. Pentru unii mă doare sufletul, pentru altii imi imaginez cum urinez cu poftă peste ei de la etaj. Când modelele tale candva - acum  au ajuns geamanduri, e dureros sa accepti, deşi stomacul carnibalului are nevoie să ronţăie ceva. Rămâi doar cu o greaţa si un aftertaste incomod sa constaţi cum gândul bun, empatia şi compasiunea s-au topit precum Johnny topeşte cuburi şi cuburi  şi nu se opreşte niciodata, şi, unde candva a fost doar iubire de aproape acum găseşti un mizantrop desăvârşit care malaxeaza căcat fără oprire.

Keep it real. Acceptă că te hraneşti cu carnea lor cand te identifici cu EGO-ul si nu uita să ai un pic de înţelegere pentru cei care te-au facut sa fii ceea ce ai ajuns sa fii. Nu te lăsa scârbit pentru că alţii sunt cum sunt. Opreşte-te si miroase florile. Sau păsările. Alea care nu zboară, deşi nu s-a pomenit incă păsărică sa nu zboare catre un ţinut mai bine încălzit sau un copac mai gros. Contează să fii tu magicianul care face primăvară pe metru patrat. Restul e natură, şi natura, in salbăticia si in cruditatea ei haotică, e frumoasă...

Pentru amatorii de "Stephen King"

Am citit aceasta carte intre 05 februarie si 30 octombrie 2014. Datorita asocierii lui Peter Straub cu Stephen King ( cei doi autori au scris cateva carti impreuna), am sa recomand Shadowland  "constant readerilor" lui SK. Merita citita pentru ca aduce ceva nou:  care ati mai intalnit spiritul lui J.D. Salinger la Stephen King ? Probabil ca nu ati intalnit, dar, sa nu uitam, vorbim despre cartea lui Peter Straub. Si, da, e pe verificate, prima parte a cartii este "salingeriana" la greu. Am verificat asta citind in paralel The Catcher in the Rye si intr-adevar, feelingul a fost unul identic pentru o buna bucata din cartea lui Straub, a carei prima parte a straucit. La fel a stralucit si finalul cartii , per total, atmosfera fiind cea din "Talismanul" celor doi autori. Sugestia mea este sa treceti peste burti daca simtiti ca va incomodeaza ! Shadowland merita citita pana la ultima pagina, mai ales ca deznodamantul este bine legat de inceputul romanului. Lectura placuta, Adrian   !

Quiz

Daca ar fi sa-ti exersezi memoria si sa reduci toata muzica pe care ai ascultat-o la 3 titluri care fiecare la randul lui ti-a definit directia generala in care ai apcat, care ar fi ele si de ce ?
Cifrele nu sunt cinstite, dar unele lucruri nu se vor uita niciodata, si asta cu un motiv foarte clar.

____________________________________________________________

• Michael Jackson – vocals, drum case beater
• Paul Jackson, Jr. – guitar
• Steve Lukather – guitar, bass guitar
• Eddie Van Halen – guitar solo
• Steve Porcaro – synthesizer, synthesizer programming
• Greg Phillinganes – rhodes piano, synthesizer
• Bill Wolfer – keyboards
• Tom Bahler – synclavier
• Jeff Porcaro – drums
• Roger Waters
• David Gilmour
• Nick Mason
• Richard Wright
• Mark Knopfler – guitar, lead vocals
• John Illsley – bass, backing vocals
• Alan Clark – keyboards
• Guy Fletcher – synthesizers, backing vocals
• Terry Williams – drums
• Omar Hakim – drums
• Sting – backing vocals

Clona si piticul (episod nedefinit)

Gandeste-te la ceva frumos, i-a spus piticul incercand sa-l faca sa adoarma. Clona statea pe pat cand intins, cand ghemuit in pozitia fetusului si parca se auzea un sunet ca de "shuffle" in timp ce mintea lui cauta, in zadar, ceva frumos la ce sa se gandeasca. Daca nu adormi, nu o sa pot sa fac extractia. Am mai incercat odata, in trecut, sa-i scot fierea la un biet nenorocit ce lucra cu ziua prin port si era sa-l omor. Prostul credea ca ii apartine, si nu vroia sa se scape de ea asa, cu una, cu doua... Trebuie si tu sa intelegi ca daca vrei sa te scapi de suferinta, trebuie sa o facem in vis. Nu pot sa fac asta cand esti treaz. S-ar putea sa mori, iar eu nu-mi permit un scandal de genul asta. Trupul, sufletul si mintea sunt ca elementele unui ceas, doar ca un pic mai sensibil de atat. De asta e nevoie sa fii exact in starea aceea ca eu sa pot lucra, pentru ca,  altfel, intregul tau se va brusca si chiar nu vreau sa am probleme in perioada asta. Ai idee cat am de lucru ? Inca un control mi-ar lipsi acum. Du-te la bar, bea ceva, relaxeata-te si vorbim cand te simti mai bine putin.

Optional:

Dreptaci fiind, imi doresc ca cel mai neplacut lucru in viata aceasta sa fie sa fiu nevoit sa-mi tai unghiile de la mana stanga o data pe saptamana. Cine a venit cu ideea asta n-a fost om nebun.

N-am incredere in... general... in uitare.

Hai, vino o data, de doua ori, de cate trei ori vrei, nu mai, numai sta sa-ti incarci carca cu timpul si-asa pierdut.
Nu mai ma incred in propriul meu suflet, ma incred doar in usurarea de a mai fi trecut o zi fara sens intre spleen, mahmureala, un strop de bucurie, betie si o masa calda. M-am saturat sa tot simt ca traiesc. Vreau sa traiesc pur si simplu, fara sa mai simt intr-atat ca sunt, chipurile, in viata. Plimband mortul, cum spune tizul meu mai in varsta.
Uitarea este prostituata sentimentelor. Daca esti suficient de pragmatic sa iti propui voit sa te folosesti de ea, parcurgi un traseu asemenea unui schimb comercial:  in schimbul a ceva, crezi ca primesti ceva. Nu uita.

Intre arta pentru arta si spectacol de calitate

Vi-ati pus vreodata problema in sinea voastra de snobi de ce anume va simtiti vinovati pentru ca va place Stephen King sau Murakami ?  Sau de ce vi se pare ca Six Feet Under sau The Wire sau True Blood sunt geniale si ati pierdut ore in sir holbandu-va la episoade in defavoarea unor capete de opera din domeniu deja consacrate ?

--astept provincia--

Aceasta este "edit version" 

Nu vi-ati pus problema pentru ca nu sunteti snobi si nu va place nimic din ce am enumerat eu si nu va simtiti vinovati pentru nimic. Sunteti doar o alta categorie de consumatori. Poate consumati dragoste;  sau poate consumati cotidian;  sau poate sunteti prosti si oricum nu o sa ajunmgeti sa cititi ce scriu eu.

__________________________________________________________________________________


Pana si pixul sunt unelte de prosti daca nu ai hartie de calitate. Mintea mea fuge inaintea mintii mele cu viteza gurii cateodata, dar aia nu e mintea mea, si pritenii mei nu sunt ei insisi doar daca dau din gura. Sunt singur printre litere si printre cuvinte, cititorul meu inexistent isi doreste capsuni pe paine prajita la micul dejun, si, catoedata, rar, primeste. Erectia mintala mea nu a fost pusa la indoiala de nimeni pana acum. E timpul.
Cred ca oamenii sunt prosti si femeile curve.

--- am sa corectez si sa editez---

__________________________________________________________________________________

Cred ca paradoxul acestei gradini este ca eeu scriu pentru prosti care nu vor ciiti niciodata ce scriu eu. Ca, daca ar citi, atunci ar fi o alta categorie de prosti.


__________________________________________________________________________________
 
In viata vietilor mele nu am intalnit ceva mai cinstit decat "asa-zisa" pornografie infantila, Stau cu galbenu' pe piept la putori ,  sa se scoata ca alea "are" 19 ani.  GO.

Pe fundul unei fantani

 Timpul devine ridicol si alternanta zi-noapte minte. Timpul, de fapt, nu retine decat ca l-ai cautat... Daca l-ai gasit, daca te-ai intersectat cu el, nimic nu e relevant. Si, si daca l-ai fi  gasit, cat crezi ca ai fi putut sa-l pastrezi ? Timpul nu e al tau, e o iluzie. Tu ai doar clipa. Pe fundul fantanii. Sau in lume.

Ciclotimie

Fericirea nu este si nu va fi niciodata nici acceptare, nici serenitate, nici iluminare. Este o continua ciclotimie de nefericire cu scurte momente in care stii cu siguranta ca esti fericit. Spunea cineva ca, retrospectiv, momentele fericite sunt acelea in care nu iti pui problema daca sau nu esti fericit. As tinde sa contrazic asta: esti viu cand simti ca traiesti, nu cand stii ca n-ai murit inca. Nu vreau iluminare. Nu vreau acceptare. Vreau ce-i al meu  !

Ce interesant e sa observi ca oameni cu care credeai ca esti, aparent, OK, te ocolesc pe ascuns si iti dau "hidden" pe FB si nu mai ies in oras pe unde ar putea sa te intalneasca, de parca ai fi otrava pura in venele lor.
Ma simt chiar flatat, desi am o vaga urma de regret ca actiunile mele ca individ egoist asupra unor oameni mai prosti au consecinte atat de lungi in timp.
Sentimente si Resentimente... nimic mai uman... si mai prostesc.

Despre dragoste si alti demoni...

Intotdeauna am stiut ca o viata fara dragoste e o viata irosita. Sigur, exista multe feluri de dragoste, dar aici ma voi referi strict la cea dintre un barbat si o femeie.
Intr-o viata de om se intampla, fara sa-ti propui, sa iubesti de mai multe ori, si cred ca e posibil sa iubesti cu aceeasi intensitate de fiecare data cand ti se intampla. Ceea ce nu voi intelege niciodata este cum se poate sa iubesti cu toata fiinta ta, pentru ca, mai tarziu un pic, sa-ti avortezi dragostea si sa-ti arunci partenerul ca pe un fruct stricat . Oare face si asta parte din dragoste, sau unii nu stiu sa iubeasca si cred ca dragostea e ceva ce nu e ?  Pentru ca eu cred ca dragostea adevarata nu se termina ca apa dintr-un recipient, asa, pur si simplu. Ea e pentru totdeauna, ori nu e. Sa va fereasca hazardul sa ajungeti sa iubiti pe cineva care crede ca va iubeste cu atata putere incat va face sa credeti ca e aievea. Aievea pana la marele deznodamant, cand isi deschide ochii si se programeaza la un avort sufletesc similar cu Catharsis-ul. Ce dezgustator, nu-i asa  ?

"compresie" la sistem

In mizeria asta de realitate devine relativ si ce nu e relativ. Totul se aplatizeaza si devine din nepermis, permis, si, din imposibil, tangibil.
Oamenii sunt ca un sunet transcris pe osciloscop si actiunile lor arata asta zilnic, ora de ora, minut cu minut, secunda cu secunda, viata cu viata. Isi lasa amprenta pe tine si tu iti lasi amprenta pe ei si asa arata o lume intreaga, mai bine cateodata, mai rau cateodata, in functie de fluctuatiile valorilor individuale sau colective. Tu omori o musca intre geam si perdea, in Somalia mai crapa un regiment de desculti, si zilnic, lumea se schimba. Si daca se schimba, de ce naiba ramane la fel ?
Buna intrebare. Ne mintim in fiece clipa ca cutare sau cutare face vreo diferenta, cand, de fapt, la sfarsit de Univers, nu va mai conta vreodata ce a fost sau n-a fost, iar Raiul si Iadul vor fi fost si ele inghitite de ceva mai mare. De marele cacat.  Si atunci ce conteaza cu adevarat ?
Conteaza cu adevarat ceva ?  Mai conteaza cu adevarat ceva cand Universul si dumnezeii se vor duce pe pula ?
O statistica ingrijoratoare arata ca peste 85% din gandurile noastre sunt dialoguri in oglinda. Oare asta sa fie singurul lucru care sa conteze ? Clipa aceea transienta in care, pe fuga, realizezi ca existi, dupa care mai realizezi odata acelasi lucru,  dar altfel ca prima data, mai batran cu cateva sutimi de secunda...
Cateva guri spuneau ca conteaza pacea, altele ca iubirea, altele ca conteaza sa faci bine...
De ce naiba sa mai conteze ceva cand totul piere in secunda urmatoare dupa ce clipesti dezgustat citind asta...   ?