Optional:

Dreptaci fiind, imi doresc ca cel mai neplacut lucru in viata aceasta sa fie sa fiu nevoit sa-mi tai unghiile de la mana stanga o data pe saptamana. Cine a venit cu ideea asta n-a fost om nebun.

N-am incredere in... general... in uitare.

Hai, vino o data, de doua ori, de cate trei ori vrei, nu mai, numai sta sa-ti incarci carca cu timpul si-asa pierdut.
Nu mai ma incred in propriul meu suflet, ma incred doar in usurarea de a mai fi trecut o zi fara sens intre spleen, mahmureala, un strop de bucurie, betie si o masa calda. M-am saturat sa tot simt ca traiesc. Vreau sa traiesc pur si simplu, fara sa mai simt intr-atat ca sunt, chipurile, in viata. Plimband mortul, cum spune tizul meu mai in varsta.
Uitarea este prostituata sentimentelor. Daca esti suficient de pragmatic sa iti propui voit sa te folosesti de ea, parcurgi un traseu asemenea unui schimb comercial:  in schimbul a ceva, crezi ca primesti ceva. Nu uita.

Intre arta pentru arta si spectacol de calitate

Vi-ati pus vreodata problema in sinea voastra de snobi de ce anume va simtiti vinovati pentru ca va place Stephen King sau Murakami ?  Sau de ce vi se pare ca Six Feet Under sau The Wire sau True Blood sunt geniale si ati pierdut ore in sir holbandu-va la episoade in defavoarea unor capete de opera din domeniu deja consacrate ?

--astept provincia--

Aceasta este "edit version" 

Nu vi-ati pus problema pentru ca nu sunteti snobi si nu va place nimic din ce am enumerat eu si nu va simtiti vinovati pentru nimic. Sunteti doar o alta categorie de consumatori. Poate consumati dragoste;  sau poate consumati cotidian;  sau poate sunteti prosti si oricum nu o sa ajunmgeti sa cititi ce scriu eu.

__________________________________________________________________________________


Pana si pixul sunt unelte de prosti daca nu ai hartie de calitate. Mintea mea fuge inaintea mintii mele cu viteza gurii cateodata, dar aia nu e mintea mea, si pritenii mei nu sunt ei insisi doar daca dau din gura. Sunt singur printre litere si printre cuvinte, cititorul meu inexistent isi doreste capsuni pe paine prajita la micul dejun, si, catoedata, rar, primeste. Erectia mintala mea nu a fost pusa la indoiala de nimeni pana acum. E timpul.
Cred ca oamenii sunt prosti si femeile curve.

--- am sa corectez si sa editez---

__________________________________________________________________________________

Cred ca paradoxul acestei gradini este ca eeu scriu pentru prosti care nu vor ciiti niciodata ce scriu eu. Ca, daca ar citi, atunci ar fi o alta categorie de prosti.


__________________________________________________________________________________
 
In viata vietilor mele nu am intalnit ceva mai cinstit decat "asa-zisa" pornografie infantila, Stau cu galbenu' pe piept la putori ,  sa se scoata ca alea "are" 19 ani.  GO.

Pe fundul unei fantani

 Timpul devine ridicol si alternanta zi-noapte minte. Timpul, de fapt, nu retine decat ca l-ai cautat... Daca l-ai gasit, daca te-ai intersectat cu el, nimic nu e relevant. Si, si daca l-ai fi  gasit, cat crezi ca ai fi putut sa-l pastrezi ? Timpul nu e al tau, e o iluzie. Tu ai doar clipa. Pe fundul fantanii. Sau in lume.

Ciclotimie

Fericirea nu este si nu va fi niciodata nici acceptare, nici serenitate, nici iluminare. Este o continua ciclotimie de nefericire cu scurte momente in care stii cu siguranta ca esti fericit. Spunea cineva ca, retrospectiv, momentele fericite sunt acelea in care nu iti pui problema daca sau nu esti fericit. As tinde sa contrazic asta: esti viu cand simti ca traiesti, nu cand stii ca n-ai murit inca. Nu vreau iluminare. Nu vreau acceptare. Vreau ce-i al meu  !

Ce interesant e sa observi ca oameni cu care credeai ca esti, aparent, OK, te ocolesc pe ascuns si iti dau "hidden" pe FB si nu mai ies in oras pe unde ar putea sa te intalneasca, de parca ai fi otrava pura in venele lor.
Ma simt chiar flatat, desi am o vaga urma de regret ca actiunile mele ca individ egoist asupra unor oameni mai prosti au consecinte atat de lungi in timp.
Sentimente si Resentimente... nimic mai uman... si mai prostesc.

Despre dragoste si alti demoni...

Intotdeauna am stiut ca o viata fara dragoste e o viata irosita. Sigur, exista multe feluri de dragoste, dar aici ma voi referi strict la cea dintre un barbat si o femeie.
Intr-o viata de om se intampla, fara sa-ti propui, sa iubesti de mai multe ori, si cred ca e posibil sa iubesti cu aceeasi intensitate de fiecare data cand ti se intampla. Ceea ce nu voi intelege niciodata este cum se poate sa iubesti cu toata fiinta ta, pentru ca, mai tarziu un pic, sa-ti avortezi dragostea si sa-ti arunci partenerul ca pe un fruct stricat . Oare face si asta parte din dragoste, sau unii nu stiu sa iubeasca si cred ca dragostea e ceva ce nu e ?  Pentru ca eu cred ca dragostea adevarata nu se termina ca apa dintr-un recipient, asa, pur si simplu. Ea e pentru totdeauna, ori nu e. Sa va fereasca hazardul sa ajungeti sa iubiti pe cineva care crede ca va iubeste cu atata putere incat va face sa credeti ca e aievea. Aievea pana la marele deznodamant, cand isi deschide ochii si se programeaza la un avort sufletesc similar cu Catharsis-ul. Ce dezgustator, nu-i asa  ?